Cântecul Potirului

Nichifor Crainic

Când holda de seceri taiata fu gata,
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice 'n picioare
Legând-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele'n soare sclipeau matasos
Sa-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când pâinea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotând-o sfielnic cu semnele Crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Iar pâinea, dând abur cu dulce miros,
Parea ca e fata lui Domnu Cristos.

Si iata potirul la gura te duce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe Cruce,
Hraneste-ma carne de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu pâinea de-apururi a neamului meu.

Din curpenul vitei ce'nfasura crama,
Bunica si mama
Au rupt un ciorchine, spunându-i povestea:
-Copile, graira, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mama varsate prinos
La caznele Domnului nostru Cristos!

Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul si tata
In joc de calcâie jucând nestemate,
Ce lasa ca rana siroaie'nspumate,

Copile, graira, e must sângeros
Din inima Domnului nostru Cristos.

Si iata potirul la gura te duce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe Cruce,
Adapa-ma, sânge de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate si lanuri manoase,
Iisuse Cristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-Te'n vie si vezi-Te'n grâne
Si sângera'n struguri si frânge-Te'n pâne.
Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu, viata de-apururi a neamului meu.