În Limbo, Dar Nu Pentru Ca Voim

Bombardarea Iugoslaviei de catre NATO la cererea Statelor Unite a afectat adânc comunitatea ortodoxa din Statele Unite. Printre credinciosii aflati în America se numara si albanezi si sârbi, cu totii membri ai aceleasi mari comunitati ortodoxe din America. Albanezii catolici si Musulmanii fac si ei parte din tesatura multi-culturala a cetatenilor din Statele Unite. Exista o strânsa cooperare între credinciosii ce fac parte din comunitatile ortodoxe crestine din Nordul Americii si mai putina lor reprezentare prin ierarhii aflati în Permanenta Consfatuire a Episcopilor Canonici Ortodocsi (SCOBA).

Toti ortodocsii au simtit întepaturile presei Statelor Unite, poate s'au simtit chiar ''stânjeniti.'' Presa si televiziunea au creat o imagine a ''Ortodoxiei Sârbe,'' ca fiind un fel de ''popor atatator la razboi,'' si prin asociatie, toti crestinii Ortodocsi (care sunt înca considerati ca ''straini'' pe aceste meleaguri, indiferent de cât timp au trait sau au fost nascuti pe acest continent) sunt de aceeasi seama.

Nu avem cunostinta de niciun raspuns ortodox laic la aceasta criza. Astfel, toti acei interurbani, grupuri camaraderesti si acei care îsi trâmbiteaza o mai mare ''implicare laica,'' toti acestia nu sunt altceva decât niste ''tigri de hârtie'' când trebuie sa raspunda la o problema care se resfrânge asupra întregei Ortodoxii.

Ar trebui sa fie cunoscut ca ''SCOBA'' a initiat un efort de a mijloci o încetare-a-focului la Pastele ''Apusenilor'' si la Pastele Ortodox, dar guvernul lui Clinton a ignorat pe ierarhi si i-a însultat chiar ne voind sa onoreze o teleconferinta stabilita, nici sa-i primeasca ca o singura reprezentanta, ca purtatori de cuvânt a Ortodocsilor Americani. Istoria va relata ca a existat cel putin o încercare serioasa a ierarhilor de a mijloci, dar Casa ''Alba'' a trecut cu tavalugul peste acesti reprezentanti ai celor 7 milioane de cetateni americani, fara a clipi din ochi. Nu este oare probabil ca politicienii americani ar fi voit sa aibe de a face cu o singura persoana cu autoritate, decât cu o colectie talmes-balmes de ierarhi legati de jurisdictii straine? E de prisos sa repetam ca ceea ce conteaza sunt ''voturile si bank-notele,'' si ca afacerile Americii sunt afaceri!

Ar fi fost oare posibil ca ''SCOBA'', care include ierarhia sârba, sa fie recunoscuta de guvernul american si sa fie acceptata ca o voce mai puternica în rânduiala publica, asupra problemei Iugoslave? Probabil ca nu. Ar fi putut sa fie? Probabil ca nu (deoarce SCOBA nu este o singura autoritate ci un amestec de autoritati etnice). Presa n'a mentionat nimic despre eforturile depuse de ''SCOBA'' de a mijloci. Presedintele si sustinatorii lui pot primi pe unii sau pe toti ierarhii, individual la Casa noastra ''Alba'' dar, ca sa spunem adevarul, nu va vedea în ei decât niste persoane reprezentând o enclava etnica particulara având doar o valoare limitata în ceea ce privesc voturile si campaniile electorale. Una este sa primesti un Arhiepiscop sau Mitropolit si cu totul altceva sa stai fata în fata cu un Patriarh!

Aceasta entitate majestoasa, ''SCOBA,'' a fost perceputa de politicienii nostri ca fiind exact ceea ce este, un pseudo-amestec de diferite comunitati etnice, ''semi-autonome,'' ba chiar mai putin decât ''semi-autonome,'' a caror reprezentanti au o autoritate în propriile lor comunitati si se bucura de respect în comunitatea Ortodoxa larga, dar care nu au nicio autoritate în viata reala, si nu doar politicoasa, care defineste realitatea politicii si puterii americane.

Sfintiti Ierarhi, importanta vizitelor noastre individuale la Casa ''Alba'' este un miraj! Si este miraj deoarece, în timp ce puterile guvernamentale ar putea avea un oarecare interes pentru un anumit grup etnic, din pricina unei puteri politice si colective sau financiare, prezenta noastra individuala este înjosita deoarece este fragmentata si neimportanta atâta vreme cât nu reprezinta întregul Trup al lui Hristos, Sfânta lui Biserica ai carei arhipastori suntem noi. Trebuie sa avem un Patriarh ca toate natiunile ortodoxe civilizate, pe cineva care sa stea fata catre fata cu autoritatea civila a acestui pamânt.

Cei care sunt cinstiti vor admite ca ''SCOBA'' nu are un precedent ecclesiastic, nici un statut prezent. Participarea fiecarui ierarh ca membru, este tolerata sau ignorata sau chiar necunoscuta de Bisericile-Mame. Ea nu este SFÂNTUL SINOD al unei Biserici Americane Autocefale, ci o întrunire arbitrara care emite scrisori ''publice'' la Paste si la Nasterea Domnului; o organizatie fara dinti si nevertebrata pentru a face lucrul necesar si firesc de a balansa guvernarea civila si credinciosii ei. Americanii sunt fericiti sa proclame ''un guvernamânt al poporului, de catre popor si pentru popor,'' ceea ce ar trebui sa însemne ca Ortodoxia trebuie sa participe la guvernare nu doar pe un temei personal ci ca un trup, Trupul lui Hristos, puternic, recunoscut si capabil sa faca declaratii în fata Congresului sau Casei ''Albe.'' ''SCOBA'' îsi da o importanta auto-umflata când (sau mai degreaba, daca) este primita si apoi se dezumfla, ca în cazul prezentei crize, când puterile ei sunt limitate, tocmai pentru ca nu este Sfântul Sinod al unei Biserici Autocefale. Slabiciunea puterii ei se vadeste nefolositoare când confrunta o problema ca aceea din fata noastra la Kosovo. Daca ar fi existat un Sfânt Sinod cu un Patriarh întâistatator, prezenta stare de razboi nu ar fi existat. Probabil Casa ''Alba'' ar fi fost într'adevar alba si Ortodoxia ar fi fost de mare folos natiunii noastre. Am folosit SCOBA destul ca o cârja de olog - e timul sa încetam a ne ascunde în spatele trupului ei ineficace, si sa umblam ''pe ambele noastre picioare.''

De fiecare data când o asemenea criza trece, nerezolvata sau neafectata de Biserica, suntem chemati la osânda. Nu mai putem gresi cum am facut-o în Pennsylvania. Nu mai poate exista un alt ''Ligonier-non-Ligonier.'' Atunci a fost momentul propice pentru un nou ''Tea Party,'' un alt ''Ligonier tea Party,'' dar noi am lasat fluxul sa treaca si acum stam la condamnare. A cerut vreo Biserica mama o retragere a semnaturilor celor ce au semnat? Pe cei temei? Si daca nu, de ce nu?

Nu exista nicio ratiune de a nu avea o Biserica Autocefala în America, a tuturor crestinilor ortodocsi, cu un Patriarh întâistatator al unui Sfânt Sinod, cu scoli, institute, manastiri si parohii, cum este rânduiala în toate tarile ''Ortodoxe.'' Este credinta lor mai ''ortodoxa'' decât a noastra? Nu suntem si noi ''ortodocsi''? Unde suntem ''eterodocsi''? Daca nu suntem ''ortodocsi'' cum se face ca suntem în comuniune unii cu altii si cu Bisericile Mame?
Prezenta situatie a Ortodoxiei neunite este o forma de colonialism care nu este întemeiata pe Scriptura, oricum ar interpreta cineva versetul din Matei ''Mergeti si botezati toate neamurile'' ca însemnând ca fiecare îsi afla mântuirea numai într'un popor etnic. Cântam troparul ca suntem numiti o noua semintie, semintia lui Hristos. Ar trebui oare sa ne numim dupa numele Statelor noastre: ''Illini,'' ''Ohioeni,'' ''Pennsylvaneni'' etc., si atunci, nascuti fiind într'un anumit trib, noi ne vom mântui în el. Si daca ne mutam dintr'un Stat într'altul, va fi nevoie sa importam preoti si traditii dela Statul nostru de bastina, pentru a ne fi asigurata mântuirea?

Credinta Ortodoxa nu admite existenta unui ''limbo.'' Si totusi Americanii Ortodocsi traiesc, fara voia lor, într'un ''limbo ortodox.'' Cum putem iesi din el? Sa lasam ca fiecare Comunitate Ortodoxa Crestina (si astfel sa nu mai vorbim de jurisdictii), cu ierarhii ei respectivi, sa ceara binecuvântarea Bisericii lor Mame de a fi recunoscute ca ''Autocefale,'' precum a facut-o Mitropolia Rusa în 1970. Iar daca nu, potrivit canoanelor, e nevoie de trei episcopi pentru a crea un Sinod.

Purtând marturie lui Hristos, Sf. Ioan Botezatorul a spus ucenicilor sai: ''Acela trebuie sa creasca iar eu sa ma micsorez'' (Ioan 3; 30). Este timpul ca SCOBA sa se micsoreze pentru ca o Biserica Ortodoxa Autocefala a tuturor crestinilor ortodocsi din America sa creasca.

A trai în Statele Unite nu este a trai în Limbo. E timpul ca înainte de Milenium sa ne ridicam spre cerul unei Biserici Autocefale.

+ NATHANIEL,
Unul dintre cei trei episcopi ai Detroitului
(articol reprodus din Solia "The Herald", June 1999)