Catehism Crestin Ortodox

Taina Sfintei Cununii

Fiul neascultator de Dumnezeu a plecat din casa Tatalui sau si, - dupa ce a petrecut in dezmierdari, s-a ruinat si a ajuns la mizerie, - s-a intors iarasi acasa. - Tatal e Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu pe pamânt este Biserica. acasa, prin cununie in sfânta Biserica, tânarul putea afla bucuria si fericirea pe care n-a aflat-o traind in dezmat si dezamagiri.

Ce este cununia?

Nunta sau Cununia este Taina sfânta in care mirele si mireasa primesc, prin rugaciunile preotului, harul lui Dumnezeu care binecuvinteaza si intareste insotirea si unirea lor. Nunta este din rai, de când a facut Dumnezeu pe cei dantâi oameni si i-a binecuvantat zicându-le: "Cresteti si va inmultiti, umpleti pamântul si-l stapâniti" (Facere 1, 28). Mântuitorul sfinteste Cununia când ia parte la nunta din Cana (Ioan 2, 1-11) si când vorbeste despre unirea si nedespartirea ei: "Facatorul la inceput i-a facut barbat si femeie, si a zis: pentru aceasta va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amândoi un trup, incat nu vor fi doua trupuri, ci unul. Deci, ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta" (Matei 19, 4-6; 5, 31-32).

Când si cum se savârseste cununia ?

Cununia este prilej de bucurie. De aceea se savârseste in zilele de sarbatoare, dupa Sfânta Liturghie. Ea incepe cu logodna - o slujba scurta, premergatoare Cununiei, in care tinerii se fagaduiesc unul altuia in fata lui Dumnezeu. Partea cea mai insemnata in logodna este punerea inelelor de catre preot si schimbarea lor de catre nasi. Inelele sunt semnul iubirii si al credintei dintre soti pâna la moarte. Nasii sunt martorii si chezasii celor, ce se logodesc si se cununa, iar mai departe sunt ca niste parinti, sfatuitori si invatatori ai finilor lor. In timpul slujbei nasii tin in maini faclii aprinse, ca niste semne ale curatiei mirilor, ale darului dumnezeiesc si ale bucuriei nuntasilor. Partea cea mai insemnata din rânduiala Cununiei este punerea cununilor pe capetele mirilor, prin rostirea de trei ori a cuvintelor de rugaciune: "Cununa-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (robul) lui Dumnezeu (numele), in numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh... Doamne Dumnezeul nostru cu marire si cu cinste incununeaza-i pe dansii". Cununile inchipuiesc cinstea, podoaba si rasplata fecioriei mirilor, precum si puterea de a intemeia o noua familie. Dupa punerea cununilor se citeste Apostolul (Efes. 5, 20-33), in care nunta este asemanata cu unirea dintre Hristos si Biserica, si Evanghelia despre nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11). Gustarea din pahar inseamna veselia si unirea mirilor in toate intâmplarile vietii, atât la bucurii cât si la necazuri si la greutati. Prin impartirea lor intre soti, bucuriile cresc, iar greutatile si durerile scad si se usureaza. Inconjurarea mesei in cântari arata bucuria Bisericii si dorinta ei ca mirii sa fie partasi vietii in Hristos Domnul, ca si sfintii si mucenicii.

Ce mai trebuie sa stie mirii?

Mirii sunt datori sa stie ca Sfânta Evanghelie nu ingaduie divortul decât in caz de moarte si de desfrânare, care tot moarte este: pângarirea si moartea credintei. Mai trebuie sa stie ca a doua si a treia casatorie sunt ingaduite numai cu pogoramânt, insotite de canoane de pocainta. De aceea preotii sunt opriti a o sluji sub pedeapsa caterisirii, - iar pe desfrânati ii va judeca Dumnezeu (Evrei 12, 4). Inainte de cununie mirii se spovedesc si se impartasesc, pentru ca sa-si imbrace si sufletele in haine de sarbatoare, iar dupa cununie sunt datori sa se pazeasca in cinste si in curatire, in credinta si in dragoste; sa fie buni crestini si milostivi; sa creasca in harul si cunoasterea Domnului, impreuna cu copiii lor.