Între Iov si Toma
Omule, în tine este Dumnezeu
Tu esti facut, apoi nascut
Dumnezeule, în Tine se afla un om,
Ce s-a nascut ca fiu al Tau -
Si-n mine sunteti amândoi.
Acest cuplu sunt eu
La fel de ne-nteles ca voi.
Ai Fiu - am fii.
Am duh - ai Duh Sfânt.
Iar eu în plus am si pamânt
Ce-ai pus în mine prin Adam,
Dar habar n-am Când, cum si cât.
Ca om sa Te cunosc nu pot,
Decât sa cred, sa nu socot,
Ca stiu ceva,
Cu mintea mea,
Si în structura ei de-acum,
Nu înteleg,
Dar nu reneg.
Astept sa ma inspiri
Prin Duhul Tau sau vreun emul
Când vei considera, ca am crescut destul.
Dar pân-atunci, ce fac?
Caci timpul ma preseaza!
Pe amândoi, cum sa va-mpac
Când mintea mea lucreaza?
Care-I menirea mea?
Te rog, nu ma lasa
Sa ratacesc prin spatiu
În cautarea Ta -
Unde esti de gasit
În universu-acesta
Ce-I fara de sfârsit?
Si daca este limitat
(Cum este lumea mea)
Ce-I dincolo de ea?
O, gândul Tu mi-ai dat
Ca sa ma chinuiesti.
În el Tu ai vârât
Pe cel nehotarât,
Ce naste îndoiala.
De unde iau puterea
Ca sa Te înteleg?
Tu poate ca esti Timpul
Pe care eu l-astept
Ca om de-o vesnicie,
Sa ma alatur Tie.
Sa ma întorc acasa
Si-atunci ma linistesc,
Ca iar ne-am regasit
Si Te voi revedea
În Edenul cerest,
În care-am revenit,
Ca semn ca Te iubesc - Amin!
