Craciunul Taranilor Români

S-a spus de foarte multe ori ca Poporul Român a aparut în istorie, ''s-a nascut,'' crestin. Românii nu pastreaza amintirea unui ''evenghelizator,'' nu au o data fixa dupa care s-ar fi întemeiat ierarhie si rânduiala bisericeasca si nu au nici monumente marete care sa vorbeasca despre vechimea crestinismului la Nord de Dunare.

Dar dovada vechimii crestinismului la Români poate fi lesne aflata în alta parte. Aceasta vechime este sapata în inimile oamenilor si profunda întelegere a vietii crestine a fost trecuta din generatie în generatie din vremi imemoriale. Altcum nu poate fi înteles modul în care cei mai autentici reprezentanti ai Poporului Român, taranii, ''oamenii pamântului,'' stiu sa întâmpine si sa traiasca sarbatorile crestine. Aceasta profunda întelepciune duhovniceasca este poate mai împresionanta la Nasterea Domnul.

Taranii Români nu comemoreaza Nasterea Domnului ci o întâmpina, an dupa an, ca pe o realitate vie si o experienta personala. TTaranii Români nu spun ''Hristos s'a nascut,'' ei spun ''Hristos se naste.''

Cu un an în urma, în 1997, am avut bucuria cu totul speciala de a întâmpina Nasterea Domnului, pentru prima data, într'un sat românesc. Satul Ciuguzel este un sat ardelean mic, asezat între dealurile ''sarace'n dobitoace si'n grânare'' dintre Aiud si Blaj. Totusi în acele câteva zile am avut certitudinea ca acolo era Vifleemul si în ceasurile acelea se întrupa Cuvântul Divin. Pentru o vreme eternitatea poposise în Ciuguzel, în linistea necutremurata a serii de Iarna, în pâcla de fum si ceata si în bucuria autentica a tuturor, de la copii la mosnegi. Fara taranii din Ciuguzel asta ar fi fost cu neputinta de simtit.

Taranii din Ciuguzel nu aveau lipsa de vorbe multe ca sa stie bine ca un asemenea dar fara pret cum este Nasterea trebuie întâmpinat cu o bucurie, cu o credinta si cu simplitate, în cel mai autentic si bun înteles al cuvântului, copilareasca. Caci copii sunt cei care nu au vreme sa se plictiseasca si stiu saE umple fiecare clipa cu constinta starii de gratie în care necontenit ne aflam. La fel ca si copii, taranii români stiu ca o sarbatoare, pentru a fi simtita deplin, cere o anume ''primitivitate'' a sufletului care sa faca din firecare un participant serios. Un participant care sa primeasca grav si cu sincera credinta sarbatoarea, fara îndoiala, si care sa fie convins ca rostul lui, în acel moment, este de a împlini conform traditiei, ceremonia la care ia parte.

De aceasta seriozitate duhovniceasca sunt capabili taranii români si aceasta atitudine sufleteasca lipseste oamenilor moderni deveniti peste masura de cinici, sceptici si fara rost ironici. Taranii români sunt cei care stiu cum sa primeasca Nasterea Domnului si de aceea sunt si daruiti cu bucuria ei.

Tot în Ciuguzel am vazut ce adânca este întelepciunea unitatii dintre turma si pastor. Aceasta unitate a facut cu putinta colindele românesti, care si-au aflat frumusetea prin participarea multora si puritatea duhovniceasca prin necontenita prezenta a Pastorului în mijlocul turmei. Craciunul taranilor români este modelul de întâmpinare a Nasterii Pruncului Dumnezeiesc. Sa îl urmam si vom afla bucurie calda si statornica învaluita în mireasma fara egal a colindelor românesti.

Alexandru Nemoianu