Pozitia Bisericii Ortodoxe Fata de Homosexualitate

În mod natural, vietuitoarele sunt diferentiate în femele si masculi prin caracteristici morfologice si fiziologice determinante, care duc la cele doua sexe, având ca forma de înmultire, deci de perpetuare a speciei, relatia sexuala dintre indivizi de sex diferit, cu care ocazie se face si un schimb sau completare de material genetic, nu numai binevenit ci necesar chiar pentru sanatatea speciei.

Sub acest aspect homosexualitatea loveste într-o întocmire naturala si pericliteaza perpetuarea speciei, fiind o aberatie de la normal, o perversiune sexuala, adica o abatere de la firescul, de la normalul relatiei sexuale, de la functionalitatea unui organ, ceea ce constituie un rau.

Se invoca de cei interesati drepturile omului pentru justificarea si legiferarea admiterii homosexualitatii. Aceste mult trâmbitate drepturi ale omului, - mai ales când este vorba de-a le aplica altora si nu propriilor realitati sociale - nu-si au aplicare si motivare în acest caz, din urmatoarele considerente.

Un fapt, o actiune nenaturala din sfera socialului, este prin însasi aceasta si imorala încât nu poate constitui obiect de legiferare, deoarece în mod normal dreptul, normele juridice sunt doar norme morale sanctionabile la nevoie, prin forta statala, datorita importantei lor pentru viata sociala. Homosexualitatea fiind o imoralitate nu poate fi consfintita juridic si nu pot fi invocate norme juridice generale pentru sustinerea ei, mai ales ca ea nu este de nici un folos societatii.

Chiar mai mult, homosexualitatea este daunatoare societatii, iar admiterea ei în mod legal este o greseala, caci din punct de vedere social, acest fapt constituie un exemplu negativ, dezastruos mai ales pentru tineret, arata o incapacitate a legiuitorului de a discerne ce-i bun pentru societate si totodata deschide o poarta pentru pretentia la legiferare a unor alte monstruozitati, cum ar fi consumul de droguri (de ce n-ar intra si acesta în drepturile omului?!), lupta de clasa (justificata de unii prin inegalitatea sociala nedreapta), ca sa nu mai vorbim de eventuala pretentie de-a fi admisa legal cleptomania, ca doar si aceasta-i o pornire naturala (la unii!) cu o mare atractie...pentru lucrurile altuia.În plus, pentru sine si pentru societate, homosexualul are toate sansele sa fie un purtator si raspânditor al virusului AIDS.

Sa analizam succint chestiunea homosexualitatii si din punct de vedere religios crestin. În primul rând, în învatatura Bisericii exista niste întocmiri si norme generale - dealtfel în concordanta cu cele naturale cu abstragerea punctului de vedere religios, pe care homosexualii le încalca prin practica lor.

Textele scripturistice din Geneza ne arata ca Dumnezeu a creat omenirea sub forma diferentiata, ca barbat si femeie, având la începutul ei pe Adam si Eva si carora le-a dat porunca si binecuvântarea: cresteti, înmultiti-va si stapa/niti pamântul. (Gen.1,27-28). Asa dar înmultirea neamului omenesc este o porunca divina si ea se adreseaza unui barbat si unei femei ca protoparinti. Nici una din aceste cerinte nu poate fi satisfacuta de catre homosexuali, caci ei nu pot fi în acelasi timp si-n cadrul aceluiasi sex si barbat si femeie. Iar pe de alta parte, în cadrul relatiilor homosexuale nu se poate realiza înmultirea neamului omenesc. Deci ei nesocotesc componenta si starea naturala a neamului omenesc rezultata din creatie si contravin poruncii de înmultire a oamenilor. Nesocotirea voii lui Dumnezeu constituie un pacat, deci din punct de vedere religios homosexualii comit un pacat, iar ceeace fac este o practica pacatoasa.

Homosexualii nu încalca numai niste norme generale cuprinse în Scriptura si sustinute de Biserica, ci si contravin si unor porunci categorice din Scriptura, pe care le reproducem întocmai: "Sa nu te culci cu barbat ca si cu femeie, aceasta este spurcaciune" (Lev.18,2). "De se va culca cineva cu barbat ca si cu femeie, amândoi au facut nelegiuire si sa se omoare, ca sângele lor asupra lor este" (Lev.20,13).

În ce priveste legislatia veche a Bisericii, chiar daca s-a ocupat numai marginal si nesistematic de aceasta problema, în canoanele Sf.Parinti, "stricatorii de parte barbateasca", cum îi numeste Sf,Vasile cel Mare (can.6) sau cei ce fac necuviinta cu barbatii", cum le zice Sf.Ioan Pustnicul (can,10) sunt supusi unor pedepse grele, ca excluderea de la împartasanie pe 18 sau 15 ani (can.4 Grigorie de Nissa, can.62 Vasile cel Mare), plus post cu ajunare si matanii (can.10 Ion Pustnicul).

În Pravila lui Vasile Lupu din 1646 ("Carte româneasca de învatatura...Iasi 1648) se revine la pedepsele capitale din V,Testament, prescriindu-se ca cei ce fac "lucru preste fire", sodomie, adica "când se împreuna nestine cu fiece obraz parte barbatesca" (glv.39,zac,1), unii ca acestia, "sodomleanii nu se cearta numai cu moartea, ce si dupa moarte trupurile lor le baga în foc de le ard" (glv.39,zac,2). Tot cu moarte se pedepsesc pentru împreunare "într-alt chip, iara nu cumu-i obiceiul muierilor" ca si pentru lesbianism daca placerea le-a fost deplina ("arunca samânta una la alta" (glv.39, zac.12).

Asadar Biserica, niciodata, nici tacit, n-a aprobat si nu poate aproba o practica care se abate dela morala, care contravine unor texte scripturistice si care încalca prescriptii din legiuirile ei. Biserica nu numai ca nu poate aproba homosexualitatea,ci, în conformitate cu învatatura sa nu poate decât s-o condamne... (*) Sever Buzan (din "Telegraful Român",Sibiu,15 Ianuarie 1995)

(*) Sfântul Apostol Pavel, vorbind despre pagânii idolatri "care au schimbat adevarul lui Dumnezeu în minciuna si s-au închinat si au slujit fapturii în locul Facatorului", le spune Romanilor ca tocmai din pricina acestor rataciri si caderi "Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca rânduiala cu cea împotriva firii. Asemenea si barbatii, lasând rânduiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins în pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savârsind rusinea si luând în ei rasplata cuvenita ratacirii lor" (Rom 1, 25-27).
Aici nu este vorba numai de caderea imperiului roman, grec, sau american ci de modul folosirii libertatii data omului de la Dumnezeu: în loc sa creasca spre o vietuire în Hristos, se surpa în aceea a Antihristului. Nu întâmplator amploarea miscarii homosexualilor pentru acordarea unor nemai auzite libertati, pentru "casatorirea" lor, acceptarea unei ciudate "familii" al carei rod sunt viermii cei vesnici, pentru considerarea lor în societate si în fata oricaror legi ca fiind "normali", se petrece în acest sfâsit de veac. numit cu mândrie de discipolii diavolului "Era cea noua"

(New Age).(Redactia)